Vis de fluture

ZBOR DE FLUTURE

“Ceea ce nu traiesti la timp, nu mai traiesti niciodata.”

Ar fi bine daca, atunci cand ne este daruita viata, Creatorul ne-ar da si manualul de utilizare. Ar fi mai simplu. Nu toti avem capacitatea sa ne   “construim”  viata. Inadaptatilor le-ar fi mai usor sa citeasca instructiunile pentru a sti sa traiasca. Toti ne nastem pentru a deveni  fluturi dar unii ne uscam in stadiul de crisalida. Ne spunem permanent: mai e timp! La un moment dat ne trezim si descoperim ca timpul a trecut prea repede si noi nu am invatat sa zburam. Descoperim la un moment dat ca aripile sunt debile, culorile si-au pierdut stralucirea si suntem déjà obositi, nu mai avem puterea sa ne intindem aripile si sa zburam.  Visam prea mult, prea mult timp,  si uitam sa ne traim visurile, uitam sa TRAIM. Credem ca avem suficient timp pentru zbor si ne trezim la un moment dat ca nu mai  gasim vointa si curajul sa intindem aripile si a ne traim visul. Privim in urma cautand repere si ne dam seama ca acestea nu exista. N-am construit nimic, am visat doar la tot ceea ce am putea realiza dar  n-am trecut niciodata la fapte. Aveam timp! Cand ne trezim privim fluturii din preajma noastra si realizam ca acestia si-au trait visul de efemeride si  vor lasa in urma semne ale scurtei lor treceri pe acest pamant. Nu ne-am trait pericolele, nu ne-am comis greselile si ne consideram superiori celor care se expuneau VIETII. Tarziu ne dam seama ca nu ne-am trait nici satisfactiile , ca e tarziu, ca am obosit. “ Paduri ce-ar fi putut sa fie/ Dar niciodata nu vor fi”!